ÎPS ANTONIE PLĂMĂDEALĂ
Înregistrări
Căderea primordială
Darul lacrimilor
Despre pocăinţă
Duhovnicul bun
Ucenicul
ANTONIE PLĂMĂDEALĂ (din botez Leonida), mitropolit al Ardealului. N. 17 noiembrie 1926 în Stolniceni, jud. Lăpuşna, † 29 august 2005 în Sibiu (înmormântat la Mănăstirea Sâmbăta). Studii la Seminarul din Chişinău şi „Nifon” din Bucureşti (1937-1945), Facultatea de Teologie din Bucureşti şi Institutul Teologic Universitar din Cluj (1945-1949), cursuri de doctorat de trei ani la Institutul Teologic din Bucureşti, care i-a conferit doctoratul în 1972, cursuri de specializare în Teologie şi Filosofie la „Heythrop College” (Oxford şi Londra), unde obţine doctoratul în 1971. Călugărit la Mănăstirea Prislop, jud. Hunedoara, în 1949, mutat apoi la Slatina, în Moldova, hirotonit ieromonah. Condamnat politic de autorităţile comuniste şi exclus din monahism. Episcop vicar-patriarhal, cu titlul „Ploieşteanul” (1970-1980), rector al Institutului Teologic din Bucureşti (1971-1974), episcop al Buzăului (1980-1982) şi mitropolit al Ardealului (1982-2005). Unul din marii teologi contemporani, participant la numeroase întruniri ecumenice peste hotare, membru în Comitetul executiv al Consiliului Mondial al Bisericilor; conducătorul delegaţiilor ortodoxe române la Adunările generale de la Nairobi (1975) şi Vancouver (1983); delegat la Adunările generale ale Conferinţei Bisericilor Europene, la sesiunile Comisiei mixte de dialog între Biserica ortodoxă şi romano-catolică etc.; membru de onoare al Academiei Române şi al Academiei de Ştiinţe din Chişinău (1992). [sursa: Enciclopedia Ortodoxiei Românești, Ed. IBMO, București, 2010]